Definita cuvantului alocuțiune
ALOCUȚIÚNE s.f. 1. Discurs ținut ostașilor de un comandant militar, rege sau împărat. 2. Cuvântare ocazională scurtă. [Var. alocuție s.f. / cf. fr. allocution, lat. allocutio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu alocuțiune
ASPERSIÚNE s. f. 1. stropire cu apă a corpului. 2. metodă de udare cu apă a unei culturi, aruncată sub formă de picături imitând ploaia. (< fr. aspersion, lat. aspersio) Vezi definitia »
CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie. Vezi definitia »
arséne interj. – Atenție, păzea!. Pare a fi numele propriu Arsene, dar nu vedem legătura (cf. Vasiliu, GS, VII, 95). După Iordan, BF, I, 114, și Graur, BL, V, 222, este un der. de la a arde; chiar dacă este adevărat, forma cuvîntului indică o contaminare sau legătură cu numele propriu. Vezi definitia »
EXPROMISIÚNE s. f. substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. (< lat. expromissio, fr. expromission) Vezi definitia »
PERCEPȚIÚNE s.f. v. percepție. Vezi definitia »