podán (podáni), s. m. – Birnic. Sl. podŭdanŭ „supus”, cf. pol., ceh. poddany (Cihac, II, 270). – Sec. XVII, înv. – Der. podanie, s. f. (înv., dare de pod). Vezi definitia »

DANUBIÁN, -Ă adj. din regiunea Dunării; dunărean. (< fr. danubien) Vezi definitia »

PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. Vezi definitia »

SPÓRTSMAN, sportsmeni, s. m. (Livr.) Sportiv (2). – Din engl., fr. sportsman. Vezi definitia »

TAVÁN, tavane, s. n. 1. Plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. – Tc. tavan. Vezi definitia »