Definita cuvantului alotriu
ALÓTRIU, -IE adj. (Livr.) Străin, divers, diferit. // (În forma alotrio-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „divers”, „străin”. [Pron. -tri-u. / < it. allotrio, gr. allotrios].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu alotriu
mutevelíu (-íi), s. m. – Administrator, intendent. Tc. (arab.) mütevelli (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
bidivíu(bidivíi), s. m. – 1. Armăsar, cal arab. – 2. (Arg.) Băiat, flăcău. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „deșert” (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adj.: un cal bidiviu. – Der. bididie, s. f. (arg., țiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, „iapă arabă”. Vezi definitia »
BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant care își purta marfa într-o boccea. [Var.: boccegíu s. m.] – Tc. bohçacı. Vezi definitia »
AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete. – Din fr. aphélie. Vezi definitia »
PRESTIMÓNIU s. n. venit afectat întreținerii unui preot catolic. (< lat. praestimonium) Vezi definitia »