PIPĂÍT¹ s. n. Faptul de a (se) pipăi. ♦ Unul dintre simțuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, luăm cunoștință de calitățile lor palpabile (formă, consistență, umiditate etc.). – V. pipăi. Vezi definitia »

poligít, -ă, adj. (pop.) împodobit (cu cusături, șnururi, panglici etc.) la poale; (despre cojoace) cu o bordură de blană la poale; polărit. Vezi definitia »

FULGURÍT s. f. (geol.) formație tubulară formată dintr-o masă sticloasă prin acțiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet. (< fr. fulgurite) Vezi definitia »

PILIT², -Ă, piliți, -te, adj. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila¹. – V. pili¹. Vezi definitia »

VERSUÍT, -Ă, versuiți, -te, adj. (Înv.) Scris în versuri. – V. versui. Vezi definitia »