EMANAȚIÚNE s. f. v. emanație. Vezi definitia »

REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio) Vezi definitia »

PERMISIÚNE s.f. 1. Învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. V. permisie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. permission, lat. permissio]. Vezi definitia »

atitudine verbală și non verbală de accentuare intenționată cu scop exclamativ și denunțiator, axată pe caracteristicile negative ale unei persoane, acțiuni, obiect, asupra acelor persoane, acțiuni, obiecte, care în aparență vor să demonstreze contrariul Vezi definitia »

RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re¹- + compune (după fr. recomposer). Vezi definitia »