Definita cuvantului alveolă
ALVEÓLĂ s.f. 1. Cavitate în osul maxilar în care sunt înfipți dinții. ◊ Alveolă pulmonară = Cavitate mică ce se găsește în plămâni la capătul bronhiilor. 2. Căsuță construită de albine în fagure pentru depozitarea mierii și creșterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitură. ♦ Locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători. 4. Intrând format prin retragerea de la aliniere a unei clădiri pe o stradă. ♦ Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei sau dintr-un spațiu plantat, amenajat special și cu bănci. 5. Scobitură creată la suprafața unei roci omogene, datorită eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveolă eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile deșerte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, unde se păstrează ouăle. // (În forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „referitor la alveolă”, „de alveolă”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alvéole, cf. lat. alveolus – cavitate mică].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu alveolă
DINAFÁRĂ adv. (În loc. adv.) Pe dinafară = pe de rost, reproducând (întocmai) din memorie. – De4 + în afară. Vezi definitia »
FUSTIȘOÁRĂ, fustișoare, s. f. Diminutiv al lui fustă; fustiță. – Fustă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
MĂMĂLÍGĂ, mămăligi, s. f. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei, hrișcă etc.) fiartă în apă. ◊ Expr. (Fam.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută; a o păți; a da greș. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie și de inițiativă. [Var.: (reg.) mălígă s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »
neînvățătúră s.f. (înv.) neștiință, ignoranță. Vezi definitia »
MOTONAÚTICĂ s. f. Motocros nautic. [Pr.: -na-u-] – Din fr. motonautique. Vezi definitia »