CORESPONDÉNT, -Ă, corespondenți, -te, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență. II. Adj. (În sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ, cu excepția dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale între ele, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte paralele. – Din fr. correspondant. Vezi definitia »

SAPROBIÓNT s. n. organism care se dezvoltă în medii cu materii organice în descompunere. (< fr. saprobionte) Vezi definitia »

INCONSISTÉNT, -Ă, inconsistenți, -te, adj. Care este lipsit de consistență, de soliditate; neconsistent; fără tărie; slab, moale. – Din fr. inconsistant. Vezi definitia »

BAZAMÉNT s.n. 1. Piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană). 2. Temelie, bază, fundament. [< it. basamento, cf. germ. Basament]. Vezi definitia »

COMPLIMÉNT s.n. 1. Cuvânt (exagerat) de laudă, de măgulire sau de lingușire adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate. 2. (la pl.) Salutări trimise prin intermediul cuiva. 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune, reverență. [Pl. -te. / < fr. compliment, it., sp. complimento]. Vezi definitia »