CARTILAJ (CARTILAGIU) (‹ fr.) s. n. Formațiune anatomică din care este format scheletul peștilor cartilaginoși și ai embrionului vertebratelor și omului; la adulți mai persistă în pereții bronhiilor și traheii, în pavilionul urechii etc. Se întîlnește și la unele animale nevertebrate (cefalopode, moluște); (pop.) zgîrci. V. diafiză. Vezi definitia »

BARÁJ, baraje, s. n. 1. Obstacol construit de-a curmezișul albiei unei ape pentru a-i opri complet curgerea, în scopul ridicării nivelului în amonte; stăvilar, zăgaz. ♦ Lucrare provizorie într-un puț de mină în timpul săpării acestuia, pentru a opri pătrunderea apelor care vin de sus sau care izvorăsc din fund. 2. Piedică, barieră; (Mil.) lucrare realizată prin săpături, așezare de mine etc., cu scopul de a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir susținut de artilerie, pentru oprirea înaintării inamicului. – Fr. barrage. Vezi definitia »

STAFÁJ s.n. (Arhit.; rar) Ornamentație, împodobire; amestec plastic folosit cu piatră pentru decorații arhitecturale. [Cf. it. staffa]. Vezi definitia »

SABORDÁJ s.n. Sabordare. [< fr. sabordage]. Vezi definitia »

CABRÁJ, cabraje, s. n. Evoluție pe care o execută un avion când își mărește brusc panta de urcare. – Fr. cabrage. Vezi definitia »