învăluít, învăluítă, adj. (reg.) 1. necăjit. 2. turmentat, amețit. Vezi definitia »

INFINÍT, -Ă adj. Care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limită în spațiu sau în timp. // s.m. (Mat.) Mărime superioară oricărei mărimi date. [Cf. lat. infinitus, fr. infini]. Vezi definitia »

RETICULOCÍT, reticulocite, s. n. (Biol.) Globulă roșie tânără, fără nucleu. – Din fr. réticulocyte. Vezi definitia »

VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi. Vezi definitia »

învrednicit Vezi definitia »