ERÁTIC, -Ă, eratici, -ce, adj. Care nu este fix. ◊ Bloc eratic sau stâncă eratică = bloc de piatră adus mai ales de ghețari și așezat în regiuni cu care nu are nimic comun din punct de vedere geologic. – Din fr. erratique, lat. erraticus. Vezi definitia »

FÍZICO-CHÍMIC, -Ă adj. referitor la fizică și chimie. (< fr. physico-chimique) Vezi definitia »

strấșnic, strấșnice, s.n. (reg.) gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul. Vezi definitia »

DISTÓCIC, -Ă adj. Referitor la distocie. [< fr. dystocique]. Vezi definitia »

PLÁNIC, -Ă adj. conform unui plan (II, 6); referitor la un plan. (< plan + -ic) Vezi definitia »