DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope. ◊ (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos) Vezi definitia »

MEZOZÓIC, -Ă, mezozoici, -e, adj., s.n. (Din) a treia eră geologică, între paleozoic și neozoic, în care au apărut pentru prima dată mamifere, păsări și pești osoși; era secundară. (din fr. mésozoïque) Vezi definitia »

LÉȘNIC, leșnice, s. n. (Reg.) Specie de plasă de pescuit. [Var.: léșniec s. n.] – Din bg. leštnik „alun”. Vezi definitia »

DITIRÁMBIC, -Ă adj. 1. referitor la ditirambi, de natura ditirambilor. 2. (fig.; despre stil, vorbire) exagerat laudativ; foarte elogios. (< fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus) Vezi definitia »

EURASIÁTIC, -Ă adj. referitor la Eurasia (Europa și Asia). (< fr. eurasiatique) Vezi definitia »