OSTEOCLAZÍE s. f. 1. resorbție osoasă datorată osteoclastelor. 2. operație chirurgicală prin care se sfărâmă anumite oase. (< fr. ostéoclasie) Vezi definitia »

MICROFOTOCÓPIE s. f. copie fotografică de dimensiuni foarte mici. (< fr. microphotocopie) Vezi definitia »

INHALÁȚIE, inhalații, s. f. Acțiunea de a inhala; absorbție pe căile respiratorii a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative. – Din fr. inhalation, lat. inhalatio. Vezi definitia »

ETNOLOGÍE s. f. știință care se ocupă cu studiul caracterelor etnice, cu structura și evoluția popoarelor. (< fr. ethnologie) Vezi definitia »

APLICÁȚIE s.f. 1. Punere în practică ; aplicare. ♦ Punct de aplicație = punct în care se exercită o forță asupra unui corp. ♦ (Mil.) Exercițiu de punere în practică a prescripțiilor regulamentelor în cadrul unei teme oarecare. 2. Dantelă, bucată de stofă brodată etc. aplicată pe un material. 3. (Fig.) Aptitudine, talent. [Gen. -iei, var. aplicațiune s.f. / cf. fr. application, it. applicazione, lat. applicatio]. Vezi definitia »