Definita cuvantului prostrație
PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prostrație
FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie. Vezi definitia »
ODOGRAFÍE s.f. v. hodografie. Vezi definitia »
zoofagíe s. f., art. zoofagía, g.-d. zoofagíi, art. zoofagíei Vezi definitia »
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (înv.) 1. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie. Vezi definitia »
OBSERVÁȚIE, observații, s. f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ținut sub observație. ◊ Foaie de observație = formular în care se notează istoricul și descrierea bolii, rezultatele examenului clinic și al analizelor de laborator, evoluția bolii și fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio. Vezi definitia »