právăț (pravéțe), s. n. – 1. (Înv.) Direcție. – 2. (Înv.) Obiectiv, scop, finalitate. – 3. Drum, cărare. Sl. pravĭcĭ „drum drept” (Cihac, II, 287). Este dubletul lui pravăț, s. n. (Banat, puț de mină), din sb. pravac (Candrea), ambele din sl. pravŭ „drept”. – Der. pravednic, adj. (înv., drept, direct), din sl. pravidĭnikŭ; pravilă, s. f. (lege; cod), sl. pravilo; pravilnic, adj. (înv., legitim, legal); pravilnicesc, adj. (înv., legal). Comp. pravoslavie, s. f. (ortodoxie), din sl. pravoslavije, după gr. ỏρθοδοξία; pravoslavnic, adj. (ortodox; pios), din sl. pravoslavinŭ. Vezi definitia »

bilánț (bilánțuri), – s. n. – Rezultat sintetic al unei activități pentru o anumită perioadă de timp. Germ. Bilanz, it. bilancio (sec. XIX). Vezi definitia »

BOȚ¹, boțuri, s. n. Bucată mică, rotundă, dintr-o materie; cocoloș. Vezi definitia »

struțuléț, struțuléți, s.m. (reg.) carabină mică; carabinioară. Vezi definitia »

ningăréț, ningăreáță, adj. (reg.) care aduce ninsoare; bogat în ninsoare. Vezi definitia »