BLEFAROPTÓZĂ s.f. (Med.) Cădere a pleoapei superioare. [< fr. blépharoptose, cf. gr. blepharon – pleoapă, ptosis – cădere]. Vezi definitia »

APOSIOPÉZĂ s.f. (Liv.) Reticență; întrerupere a vorbirii. ♦ Figură de stil constând în întreruperea unei propoziții sau fraze din cauza grabei ori pentru că interlocutorul poate înțelege singur ce ar mai urma să fie spus. [Pron. -si-o-. / < fr. aposiopèse, it. aposiopesi, cf. gr. aposiopesis < aposiopao – încetez să vorbesc]. Vezi definitia »

BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. – Magh. bakó. Vezi definitia »

TÚTĂ s. f. 1. instrument în formă de cilindru, pentru prinderea țevilor rămase în gaura sondei. 2. vas din material refractar în care se topesc minereurile pentru analiza pe cale uscată. (< fr. tute) Vezi definitia »

PREOTEȘÍCĂ, preoteșici, s. f. Diminutiv al lui preoteasă (1); preoteasă tânără. [Pr.: pre-o-] – Preoteasă + suf. -ică. Vezi definitia »