REFLÉX s.n. 1. Rază reflectată; sclipire. 2. (Fig.) Oglindire, reflectare. 3. Reacție adecvată a organismului față de un excitant, care se produce pe cale nervoasă, fără intervenția voinței. ♦ Act fundamental al sistemului nervos prin care se reglează relațiile dintre organism și mediu, precum și cele dintre diferitele părți ale organismului. ◊ Reflex condiționat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța creierului între două focare de excitație care coincid în timp. // adj. 1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1). 2. Reflect. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. réflexe, cf. lat. reflexus]. Vezi definitia »

-PLÉX² elem. plexi-. Vezi definitia »

CVADRUPLÉX s.n. Sistem de transmisie telegrafică care asigură transmiterea simultană a patru mesaje diferite. [Var. cuadruplex s.n. / < fr., lat. quadruplex]. Vezi definitia »

SÍLEX s.n. 1. Rocă silicioasă, foarte dură; cremene. 2. Obiect de silex (1) datând din epoca de piatră. [Pl. -xuri. / < fr. silex, cf. lat. silex – piatră]. Vezi definitia »

sex Vezi definitia »