Definita cuvantului amuletă
AMULÉTĂ s.f. Obiect (mic) căruia i se atribuie în mod superstițios o putere magică. V. talisman, fetiș. [< fr. amulette, cf. lat. amuletum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu amuletă
OCARÍNĂ s. f. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval și cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina) Vezi definitia »
ráblă (ráble), s. f. – 1. Hîrb, obiect stricat. – 2. Gloabă, mîrțoagă. Origine incertă. Trebuie să fie pus în legătură cu sb. rabatno „în stare proastă”, rabljenje „uz”; dar lipsește veriga apropiată. Legătură cu săs. Rabel „pleavă, praf” (Drăganu, Dacor., IV, 773) pare mai puțin probabilă. – Der. răblări, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s. m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvîntul anterior (după Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi). Vezi definitia »
POLIPEPTÍDĂ, polipeptide, s. f. Substanță chimică formată din mai multe peptide. – Din fr. polypeptide. Vezi definitia »
APOFÍZĂ s.f. 1. (Anat.) Parte proeminentă a unui os. ♦ (Bot.) Partea terminală, vizibilă, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramură secundară a unei roci eruptive. 3. Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysis – excrescență]. Vezi definitia »
-SCLERÓZĂ2 elem. scler(o)-. Vezi definitia »