PRELIMINÁR, -Ă adj. Care precedă o acțiune, un fapt (servind pentru lămurirea și pentru ușurarea înțelegerii lui); (p. ext.) prealabil. // s.n. (La pl.) Ceea ce servește ca bază la o înțelegere; preparative. [Pl. -re, -rii, var. preliminariu, -ie adj. / < fr. préliminaire, cf. lat. prae – înainte, limen – prag]. Vezi definitia »

MEȘTEȘUGÁR, meșteșugari, s. m. Persoană calificată într-un meșteșug (I 1); persoană care are (și practică) un meșteșug; meseriaș. – Meșteșug + suf. -ar. Vezi definitia »

CONSULÁR, -Ă, consulari, -e, adj. Care ține de consul sau de consulat, privitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor (2) dintr-o țară. – Din fr. consulaire, lat. consularis. Vezi definitia »

ARZMAHZÁR, arzmahzaruri, s. n. (Turcism înv.) Arz. – Tc. arzi mahzar „petiție semnată de toți cei de față”. Vezi definitia »

BIRJÁR, birjari, s. m. Vizitiu (și proprietar) al unei birje. – Din birjă + suf. -ar. Vezi definitia »