TURCÍSM, turcisme, s. n. Element lexical (sau de limbă) împrumutat (fără necesitate și fără a se fi asimilat) din limba turcă. – Turc + suf. -ism. Vezi definitia »

SOCIOLOGÍSM s.n. Orientare ideologică care tinde să subordoneze sociologiei cercetarea întregii realități sociale. ◊ Sociologism vulgar = denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă a fenomenelor culturii spirituale, constând în ignorarea specificității și relativei independențe a suprastructurii față de baza economico-socială. [Pron. -ci-o-. / < fr. sociologisme]. Vezi definitia »

TEATRALÍSM s. n. 1. interpretare emfatică a unui rol. (II, 1). 2. atitudine teatrală (2); caracter teatral; teatralitate. 3. (med.) tendință către manifestări emotive spectaculare. (< fr. théâtralisme) Vezi definitia »

CUBÍSM s. n. Mișcare artistică apărută la începutul sec. XX, care prezintă obiectele din realitate descompuse în cele mai simple figuri geometrice, fără a ține seamă de asemănarea exterioară cu obiectele reprezentate. – Din fr. cubisme. Vezi definitia »

PAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos) Vezi definitia »