SCALPÉL, scalpele, s. n. (Adesea fig.) Cuțitaș cu lamă ascuțită, curbă, cu unul sau cu două tăișuri, folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie. [Pl. și: scalpeluri] – Din fr. scalpel. Vezi definitia »

vânticél s. n., pl. vânticéle Vezi definitia »

GLÓCKENSPIEL s.n. (Muz.) Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport și care se lovesc cu ciocănele de lemn. [Pron. -chen-șpil. / < germ. Glockenspiel, cf. Glocke – clopot, Spiel – joc]. Vezi definitia »

BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. Vezi definitia »

ARTÉL s.n. (Înv.) Formă a cooperației socialiste de producție în fosta U.R.S.S. (mai ales în agricultură), bazată pe socializarea principalelor mijloace de producție. [< rus. artel]. Vezi definitia »