SILÁBIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus. Vezi definitia »

CITOLÍTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge celulele. [< fr. cytolytique]. Vezi definitia »

CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Din căí + suf. -nic. Vezi definitia »

SIMPTOMÁTIC, -Ă adj. Care are caracter de simptom. ♦ Tratament simptomatic = tratament care urmărește numai înlăturarea simptoamelor unei boli, neglijând adevăratele cauze. ♦ (Fig.) Care indică existența unei stări de lucruri oarecare; semnificativ. [< fr. symptomatique]. Vezi definitia »

pímnic, pímnice, s.n. (reg.) magazie construită în prelungirea casei. Vezi definitia »