HIPERMETRÍE s. f. (med.) 1. dimensiunea exagerată a mișcărilor unei articulații. 2. stare a unui individ de statură și greutate mare. 3. deficiență a coordonării cinetice, ca urmare a unei aprecieri greșite a mișcării. (< fr. hypermétrie) Vezi definitia »

ZOOTAXÍE s.f. Clasificarea metodică a regnului animal. (din fr. zootaxie) Vezi definitia »

ANCHILOGLOSÍE s. f. aderență a limbii la gingii, sau la peretele bucal. (< fr. ankyloglossie) Vezi definitia »

HOLOGRAFÍE, holografii, s. f. Procedeu de înregistrare a imaginii spațiale a unui obiect, care folosește lumina laserului atât pentru înregistrarea, cât și pentru privirea hologramei. – Din fr. holographie. Vezi definitia »

SEMIDOCȚÍE s.f. Semidoctism. [Et. incertă]. Vezi definitia »