Definita cuvantului progenitură
PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu progenitură
vărgátă s. (., g.-d. art. vărgátei; pl. vărgáte Vezi definitia »
CÓCĂ s.f. 1. Ansamblu format de scheletul unei nave și de învelișul ei exterior. 2. Parte componentă a unui avion, constând din învelișul exterior. ♦ Construcție în formă de bărci care asigură plutirea hidroavioanelor. [Pl. -ci. / < fr. coque]. Vezi definitia »
CORTICOSTIMULÍNĂ s. f. hormon secretat de hipofiză, care excită secreția cortexului suprarenal. (< fr. corticostimuline) Vezi definitia »
SMÉGMĂ s. f. secreție albicioasă, păstoasă a glandelor prepuțului și ale clitorisului. (< fr. smegma) Vezi definitia »
EPISTRÓFĂ s.f. 1. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2) [în DN]. 2. Fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. [< fr. épistrofe, gr. epistrophe < epistrephein – a întoarce]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z