CEFALOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării dimensiunilor capului, folosită în cadrul măsurătorilor antropometrice. [Gen. -iei. / < fr. céphalométrie, cf. gr. kephale – cap, metron – măsură]. Vezi definitia »

AEROLOGÍE s. f. Capitol al meteorologiei care se ocupă cu repartiția elementelor meteorologice (presiune, temperatură etc.) în atmosferă și în mișcările din atmosferă. – Fr. aérologie (< gr.). Vezi definitia »

VĂCĂRÍE¹, văcării, s. f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie. Vezi definitia »

ALIENÁȚIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio]. Vezi definitia »

Predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente [gen. -iei/ <fr. idiosyncrasie, cf. gr. idios – deosebit, syn – cu, krasis – temperament] Vezi definitia »