Definita cuvantului anominație
ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu anominație
CHIROLOGÍE s. f. 1. arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mâinii. 2. studiu științific al corelațiilor dintre mână și caracter. (< fr. chirologie) Vezi definitia »
CONFORMÁȚIE s. f. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanțe; constituție (I, 2). (< fr. conformation, lat. conformatio) Vezi definitia »
CĂLDĂRĂRÍE, căldărării, s. f. Atelier meșteșugăresc în care se confecționau sau se reparau odinioară căldări (1), cazane sau alte obiecte (de aramă). – Căldare + suf. -ărie. Vezi definitia »
PLEURODINÍE s.f. (Med.) Durere de natură inflamatorie în regiunea nervilor intercostali. [Gen. -iei. / < fr. pleurodynie, cf. gr. pleura – coastă, odyne – durere]. Vezi definitia »
ANTROPOGEOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a geografiei care consideră, în mod greșit, condițiile mediului natural ca factor primordial al dezvoltării societății. 2. Curent care are în vedere raporturile dintre om și natură și repartiția populației pe glob. [Gen. -iei. / < fr. anthropogéographie, cf. gr. anthropos – om, geographia – geografie]. Vezi definitia »