MÁSCĂ s.f. 1. Față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura (pentru a se deghiza). ♦ Figură de lemn cu care actorii antici de tragedie și de comedie își acopereau fața. 2. Persoană mascată. 3. (Fig.) Înfățișare, figură falsă; imagine convențională. ♦ Înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic; aspectul feței în anumite boli. 4. Machiaj. ♦ Preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului. 5. Mască mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort. 6. Dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul sau fața unui om, a unui animal etc.; adăpost individual pe câmpul de luptă. ♦ (La baraje) Ecran de etanșare. ◊ Mască de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă. [Cf. fr. masque, germ. Maske, rus. maska]. Vezi definitia »

ARIERPLÁJĂ s.f. (Geol.) Porțiune de plajă situată între linia atinsă de apele cele mai mari și baza falezei. [<fr. arrière-plage]. Vezi definitia »

HENDIÁDĂ, hendiade, s. f. Figură de stil care constă în înlocuirea unui substantiv însoțit de un atribut prin două substantive sau a unui atribut adjectival cu unul substantival. [Pr.: -di-a-] – Din fr., lat. hendiadys. Vezi definitia »

MITOCÁNCĂ, mitocance, s. f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. -că. Vezi definitia »

GHILOTÍNĂ s. f. 1. instrument de decapitare dintr-un cuțit care alunecă pe două ghidaje peste gâtul celui condamnat. 2. (poligr.) mașină de tăiat hârtia. ◊ foarfece pentru tăiat foi de tablă. (< fr. guillotine) Vezi definitia »