AGROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază legile de dezvoltare a plantelor cultivate. [Gen. -iei. / cf. fr. agrobiologie < gr. agros – ogor, bios – viață, logos – vorbire]. Vezi definitia »

SOMATOLOGÍE s. f. știință care studiază, anatomic și fiziologic, corpul viețuitoarelor. (< fr. somatologie) Vezi definitia »

ȘIRETÉNIE¹, șiretenii, s. f. Însușirea de a fi șiret²; faptă sau vorbă șireată; viclenie, perfidie, șireție. – Șiret² + suf. -enie. Vezi definitia »

ASIBILÁȚIE s. f. asibilare. (< fr. assibilation) Vezi definitia »

BURGHEZÍE, burghezii, s. f. Clasă socială care, în orânduirea capitalistă, stăpânește mijloacele de producție, exploatează munca salariată și deține puterea de stat; clasa capitaliștilor. ◊ Marea burghezie = vârfurile societății burgheze (industriași, bancheri). Mica burghezie = pătură socială formată din micii producători de mărfuri, micii proprietari ai mijloacelor de producție (negustori, meseriași, țărani cu proprietate mică și mijlocie), care nu exploatează forță de muncă străină, ocupând o poziție intermediară între burghezie și proletariat, șovăind între aceste două clase, dar devenind până la urmă un aliat al proletariatului în lupta acestuia cu burghezia. Burghezia sătească (sau țărănescă) = chiaburimea. – It. borghesia. Vezi definitia »