pârpălátic, -ă, adj. (reg.) 1. care vorbește repede, pripit și în vârful limbii. 2. peltic. 3. care este foarte activ, care se agită mult și fără rost; pripit, zorit, iute. Vezi definitia »

tiriplíc, tiriplícuri, s.n. (înv.) 1. ață albă, roșie, albastră de țesut; bumbăcel. 2. (adv.) strună. Vezi definitia »

EVANGHÉLIC, -Ă adj. 1. referitor la evanghelie. 2. (și s.) care ține de cultul protestant. (< fr. évangélique, lat. evangelicus) Vezi definitia »

ACAUSTOBIOLÍTIC, -Ă, acaustobiolitici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la acaustobiolite. [Pr.: -ca-us-to-bi-o-] – Din fr. acaustobiolitique. Vezi definitia »

RADIOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la radiotehnică. II. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ◊ tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. (< fr. radiotechnique) Vezi definitia »