CUTUMIÁR, -Ă adj. Referitor la cutumă; tradițional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier]. Vezi definitia »

CÂȘLÁR, câșlari, s. m. (Înv.) Argat la o câșlă (2), însărcinat cu adunarea produselor. – Din câșlă + suf. -ar. Vezi definitia »

VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. Vezi definitia »

FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. Vezi definitia »

CORPUSCULÁR, -Ă, corpusculari, -e, adj. Care ține de corpusculi, privitor la corpusculi. – Din fr. corpusculaire. Vezi definitia »