FOCÁR s.n. 1. Punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. Punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. Parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Fig.) Centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc. 5. Focar de infecție = centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală; (p. ext.) loc murdar. [< foc + -ar, lat. focarium – sursă de căldură, după fr. foyer]. Vezi definitia »

SUBPOLÁR, -Ă adj. în apropierea polilor, între 6⁰ș și 6⁶ș3⁰' latitudine nordică și sudică; specific acestei zone. (< engl., germ. subpolar) Vezi definitia »

PITUITÁR, -Ă, pituitari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care secretează pituită; pituitiv. 2. S. f. Mucoasă a cavității nazale, constituită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. pituitaire. Vezi definitia »

CARDIOVASCULÁR, -Ă adj. referitor la inimă și vasele de sânge. ♦ sistem ~ = aparatul circulator. (< fr. cardio-vasculaire) Vezi definitia »

TENÁR s.n. Parte ieșită în afară de la extremitatea podului palmei; regiunea palmară externă. [< fr. thénar, cf. gr. thenar – palmă]. Vezi definitia »