SĂNIÚȚĂ, săniuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sanie. 2. Sanie mică cu care se dau copiii pe săniuș sau se trag pe zăpadă. [Pr.: -ni-u-] – Sanie + suf. -uță. Vezi definitia »

năsấlcă, năsấlci, s.f. (reg.) ciubăr cu o toartă și două băieri de atârnat pe spate, folosit la transportul strugurilor culeși. Vezi definitia »

ENTEROCENTÉZĂ s.f. (Med.) Puncție a intestinului în cursul unei intervenții chirurgicale în scopul evacuării conținutului intestinal. [< fr. entérocentèse, cf. gr. enteron – intestin, kentesis – înțepătură]. Vezi definitia »

ANATÉMĂ s. f. excludere a cuiva din sânul bisericii. (< fr. anathème, lat., gr. anathema) Vezi definitia »

DIASTÁZĂ, diastaze, s. f. 1. (Biol.) Enzimă. 2. (Med.) Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort brusc etc. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastase. Vezi definitia »