PEISÁJ, peisaje, s. n. 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. [Pr.: pe-i-. – Var.: peiságiu s. n.] – Din fr. paysage, it. paessagio. Vezi definitia »

ECORNÁJ s.n. Decornare. [< fr. écornage]. Vezi definitia »

ȘARIÁJ, șariaje, s. n. Transportare la mari distanțe a pietrișului, a nisipului sau a pământului și suprapunerea lor peste alte roci, ca urmare a mișcărilor tectonice. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. charriage. Vezi definitia »

BOMBÁJ s. n. deformare a unei plăci având o suprafață convexă. ◊ deformare prin bombare a capacelor cutiilor de conserve în urma alterării conținutului. (< fr. bombage) Vezi definitia »

PENÁJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor¹ unei păsări. 2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu, la un coif etc., panaș. [Pl. și: penajuri] – Din fr. pennage. Vezi definitia »