SUSȚÍNE vb. I. tr. 1. a sprijini. ◊ a ține (pe) dedesubt. ◊ a sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra. 3. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tărie. 4. a ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc. II. refl. 1. a-și câștiga existența, a se întreține. 2. a se ține în picioare. ◊ (fig.) a rezista. (< lat. sustinere, după fr. soutenir) Vezi definitia »

SUBÓRDINE s.f. În subordine(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. [< it. subordine]. Vezi definitia »

DEFINIȚIÚNE s.f. v. definiție. Vezi definitia »

ESCLUSIÚNE s.f. v. excluziune. Vezi definitia »

EGRESIÚNE s.f. (Liv.) Ieșire. [< lat. egressio]. Vezi definitia »