Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE s.f. 1. Încheietură, legătură (mobilă) între oase. ♦ Legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronunța, de a rosti un sunet; pronunțare a unui sunet; articulare. ◊ Bază de articulație = modul de pronunțare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect. [Gen. -iei, var. articulațiune s.f. / cf. fr. articulation, lat. articulatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
ALOTOPÍE s. f. deplasare anormală a unor centri de dezvoltare a organismului. (< germ. Allotopie) Vezi definitia »
octombrie Vezi definitia »
SITOMANÍE, sitomanii, s. f. Stare patologică manifestată prin dorința de a mânca continuu. [Var.: sitiomaníe s. f.] – După fr. sitiomanie. Vezi definitia »
ȚUICĂRÍE, țuicării, s. f. Loc (improvizat) unde se servește țuică. – Țuică + suf. -ărie. Vezi definitia »
CALISTENÍE s. f. ansamblu de exerciții fizice pentru copii, din mișcări rapide (marșuri și dansuri) în ritmul muzicii. (< fr. callisthénie) Vezi definitia »