Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE s.f. 1. Încheietură, legătură (mobilă) între oase. ♦ Legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronunța, de a rosti un sunet; pronunțare a unui sunet; articulare. ◊ Bază de articulație = modul de pronunțare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect. [Gen. -iei, var. articulațiune s.f. / cf. fr. articulation, lat. articulatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
PLANTÁȚIE, plantații, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop. ◊ Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [Var.: plantațiúne s. f.] – Din fr. plantation. Vezi definitia »
CAVERNOMETRÍE s.f. (Tehn.) Operație de măsurare și de înregistrare a variației diametrului unei găuri de sondă în funcție de adâncime. [Gen. -iei. / < fr. cavernométrie, cf. lat. caverna – gaură, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »
SEDÁȚIE s.f. (Med.) Calmare, liniștire a durerilor. [Var. sedațiune s.f. / < fr. sédation]. Vezi definitia »
ANDROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază fiziologia și patologia organelor sexuale masculine. (< fr. andrologie) Vezi definitia »
GAMOMANÍE s.f. Manie a psihopaților erotomani de a cere în căsătorie toate femeile cunoscute. [Gen. -iei. / < fr. gamomanie]. Vezi definitia »