GEOMECÁNICĂ s. f. studiul legilor mecanice ale modificărilor scoarței terestre; mecanica solurilor. (< fr. géomécanique) Vezi definitia »

FLUÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi fluent. [Pron. flu-en-. / cf. fr. fluence]. Vezi definitia »

ALUMÍNĂ s. f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s. n.] – Din fr. alumine. Vezi definitia »

șíbă, șíbe, s.f. (reg.) 1. crenguță; vreasc, surcică. 2. prăjină de care se leagă găleata la fântâna cu cumpănă. 3. cumpănă (la fântână). Vezi definitia »

INTEMPERÁNȚĂ s.f. Necumpătare. [Cf. fr. intempérance, lat. intemperantia]. Vezi definitia »