MẮDUVĂ s. f. 1. Substanță moale, de culoare gălbuie sau roșie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui și a țesutului osos. ◊ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiționate somatice și vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul ființei, al sufletului; profund, adânc. 2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. sevă, mâzgă. 3. Fig. (Rar) Partea esențială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esență, miez. – Lat. medulla. Vezi definitia »

ASTRONAÚTICĂ (‹ fr. {i}; {s} astro- + nautikos „de navigație”) s. f. Știința și tehnica zborului cosmic; se ocupă cu studierea și realizarea zborului în spațiul cosmic, cu cercetări în domeniul tehnicii construcției sateliților artificiali, rachetelor și navetelor cosmice, a lansării lor etc.; cosmonautică. Bazele teoretice ale a. au fost puse de K.E. Țiokolvski, R. Goddard și H. Oberth. Vezi definitia »

RÓBOTĂ s. f. 1. (În evul mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor; clacă, boieresc. 2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [Acc. și: robótă. – Var.: (înv.) róbot s. n.] – Din sl. robota. Vezi definitia »

insuficiență castronală expr. (glum.) foame. Vezi definitia »

páliță, pálițe, s.f. (reg.) 1. prăjină, par; nuia, vargă, băț. 2. om foarte înalt și subțire. 3. nărav, meteahnă. Vezi definitia »