DISPÉRSIE s. f. 1. împrăștiere, răspândire. ◊ împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ răspândire a semințelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care măsoară concentrația unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. 2. descompunere a luminii în radiațiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă. 3. (mat.) indicator numeric al împrăștierii valorilor unei variabile aleatorii față de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio) Vezi definitia »

BÉSTIE s. f. animal sălbatic, fiară. ◊ (fig.) om crud, feroce; brută. (< it., lat. bestia) Vezi definitia »

NANOMELÍE s. f. Anomalie congenitală constând din proporțiile anormal de mici ale unuia sau ale mai multor membre. – Din fr. nanomélie. Vezi definitia »

CHINEZITERAPÍE s.f. Terapeutică prin mișcare. [Gen. -iei, scris și kineziterapie. / < fr. kinésithérapie, cf. gr. kinesis – mișcare, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

STOMATOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor cavității bucale. [Gen. -iei. / < fr. stomatologie, cf. gr. stoma – gură, logos – studiu]. Vezi definitia »