DÉBIT², debite, s. n. 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum. Vezi definitia »

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de aramă. – V. arămi. Vezi definitia »

NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Ne- + potolit. Vezi definitia »

BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci. Vezi definitia »

RĂCÍT¹ s. n. Faptul de a (se) răci. – V. răci. Vezi definitia »