BIROCRATÍSM s.n. 1. Tendință de rezolvare strict administrativă a problemelor publice, de rupere a lor de realitate; preocupare excesivă de latura formală a problemelor și lipsa de interes pentru fondul lor. 2. Sistem de conducere care utilizează un aparat birocratic (administrativ, polițienesc, militar) foarte numeros, în scopul impunerii prin forță a dominației minorității asupra majorității. ♦ (În munca politică) înlocuire a muncii politice cu munca administrativă. [ Var. biurocratism s.n. / cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme]. Vezi definitia »

NABÍSM s. n. teoria picturală a nabiștilor. (< fr. nabisme) Vezi definitia »

MICROTRAUMATÍSM s.n. (Med.) Traumatism ușor. [Pron. -tra-u-. / cf. fr. microtraumatisme]. Vezi definitia »

RAHITÍSM s. n. Boală caracteristică primei copilării, provocată de lipsa vitaminei D, care produce tulburări în metabolismul fosforului și al calciului, cu repercusiuni, în special, asupra sistemului osos. – Din fr. rachitisme. Vezi definitia »

ANASTIGMATÍSM s. n. Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de astigmatism. – Fr. anastigmatisme. Vezi definitia »