ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. Între¹- + ține (după fr. entretenir). Vezi definitia »

OCULTAȚIÚNE s.f. v. ocultație. Vezi definitia »

OLFACȚIÚNE s. f. v. olfacție. Vezi definitia »

VIȚIOÁNE s. f. pl. (Rar) Șuvițe de păr. – Din viță + suf. -oană. Vezi definitia »

REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion. Vezi definitia »