HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

FOTOPSÍE s. f. fosfenă. (< fr. photopsie) Vezi definitia »

ADENOTOMÍE s. f. Îndepărtare pe cale chirurghicală a unui adenom. – Din fr. adénotomie. Vezi definitia »

DISTROFÍE s.f. (Med.) Stare patologică constând în dezorganizarea nutriției țesuturilor sau a organelor. ♦ Tulburare de nutriție cronică la sugari. [Gen. -iei. / < fr. dystrophie, cf. gr. dys – dificil, trophe – hrană]. Vezi definitia »

AUDIOMETRÍE s.f. Metodă de măsurare a acuității auditive ; acumetrie. [Pron. a-u-di-o-, gen. -iei. / < fr. audiométrie]. Vezi definitia »