LÍZĂ s.f. 1. Fenomenul de dezintegrare a elementelor organice (țesuturi, celule, microbi) sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2. Diminuarea treptată a intensității simptomelor unei boli. // -liză – element secund de compunere savantă, cu semnificația „soluție”, „descompunere”, „separare”, „distrugere”. [< fr. lyse, it. lisi, cf. gr. lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

METAPROTEÍNĂ s. f. albuminat. (< engl. metaprotein) Vezi definitia »

HEPARÍNĂ s.f. Substanță cu acțiune anticoagulantă, folosită în tratamentul infarctului miocardic, tromboflebitelor etc. [< fr. héparine]. Vezi definitia »

PARONOMÁZĂ s.f. Figură de stil care constă în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles deosebit; paronomasie. [Cf. fr. paronomase, gr. paronomasia]. Vezi definitia »

GALACTOFORÍTĂ s. f. inflamație a canalelor galactofore. (< fr. galactophorite) Vezi definitia »