ESTEZIOLOGÍE s.f. Studiul fenomenelor senzoriale. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. esthésiologie, cf. gr. aisthesis – simțire, logos – știință]. Vezi definitia »

ORONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază numele de munți. [Gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume]. Vezi definitia »

xénie² (epigramă) (-ni-e) s. f., art. xénia (-ni-a), g.-d. art. xéniei; pl. xénii, art. xéniile (-ni-i-) Vezi definitia »

TENOTOMÍE, tenotomii, s. f. Operație care constă în tăierea unui tendon. – Din fr. ténotomie. Vezi definitia »

RÓDIE, rodii, s. f. Fructul rodiului¹, comestibil, de mărimea unui măr, cu coaja groasă, roșiatică și cu numeroase semințe, înconjurate de un înveliș cărnos și roșiatic. – Din ngr. ródhi. Vezi definitia »