Definita cuvantului bălăcire
BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bălăcire
MAGHIARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) maghiariza și rezultatul ei. [< maghiariza]. Vezi definitia »
ADUNÁRE, adunări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Semnal dat pentru strângerea unei trupe etc. într-o formație ordonată. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 3. Grup de oameni strânși la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinări) Organ reprezentativ constituit după norme dinainte fixate, capabil să ia anumite hotărâri. ◊ Marea Adunare Națională = organ suprem al puterii de stat în Republica Populară Română. 4. Culegere, colecție (de texte). 5. (Înv.) Petrecere. Vezi definitia »
TEȘÍRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși. Vezi definitia »
ENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a enunța; enunț. [< enunța]. Vezi definitia »
SĂMĂLUÍRE, sămăluiri, s. f. Operație de tratare a pielii cu sama, înainte de tăbăcire. – De la sama. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z