Definita cuvantului bălăcire
BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bălăcire
scoáre s. f. – (Trans.) Zgură. Lat. scoria (Pușcariu 1556; REW 7739; Candrea; Rosetti, I, 171). Este dubletul lui scorie, s. f., din fr. scorie și din sgură. Vezi definitia »
AUTOVERIFICÁRE s.f. Faptul de a se autoverifica. [< autoverifica]. Vezi definitia »
CLAMOÁRE s. f. strigăt, chemare desperată. (< lat. clamor, fr. clameur) Vezi definitia »
STINGĂTOÁRE s. f. v. stingător. Vezi definitia »
ÎNCENUȘÍRE s. f. v. încenuși. [DLRM] Vezi definitia »