REALITÁTE, realități, s. f. Existență efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität. Vezi definitia »

PLURIDISCIPLINARITÁTE s. f. Caracter pluridisciplinar; multidisciplinaritate, interdisciplinaritate. – Din fr. pluridisciplinarité. Vezi definitia »

ORIZONTALITÁTE s. f. însușirea de a fi orizontal; starea a ceea ce este orizontal. (< fr. horizontalité) Vezi definitia »

PSIHOPLASTICITÁTE s. f. tendință, capacitate la unii bolnavi de a simula unele sindroame patologice sub influența reprezentărilor psihice. (< fr. psychoplasticité) Vezi definitia »

ORALITÁTE s. f. 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit, dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor, cât și în narațiunea propriu-zisă; ansamblu de particularități ale limbii vorbite, ale graiului viu. 2. (Jur. în sintagma) Principiul oralității = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. – Oral + suf. -itate. Cf. it. oralitá. Vezi definitia »