Definita cuvantului audiție
AUDÍȚIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ◊ A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu audiție
EGOLATRÍE s. f. Manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; supraestimare a valorii personale; egotism. – Cf. lat. ego, după idolatrie. Vezi definitia »
PALEOANTROPOLOGÍE s. f. parte a antropologiei care studiază omul preistoric. (< fr. paléoanthropologie) Vezi definitia »
IMPLANTÁȚIE s.f. Implantare. [Gen. -iei. / < fr. implantation]. Vezi definitia »
AMNEZÍE s.f. Pierdere parțială sau totală a memoriei. [< fr. amnésie, cf. gr. a – fără, mnesis – memorie]. Vezi definitia »
CONJÚNCȚIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte cu aceeași funcție sintactică. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și este falsă când cel puțin una dintre componente este falsă. ♦ Figură de stil care enunță o observație rezultată din asocierea unor aspecte de viață contradictorii; sinichioză. 2. (Astr.) Poziție în care se găsesc doi aștri care au aceeași longitudine cerească la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjuncțiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction]. Vezi definitia »