PLÁTINĂ s. f. 1. metal prețios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie. 3. piesă plană care intră în construcția anumitor aparate. (< fr. platine) Vezi definitia »

PENTACLORÚRĂ s. f. clorură conținând în moleculă cinci atomi de clor. (< fr. pentachlorure) Vezi definitia »

SCORȚONÉRĂ s. f. plantă perenă cu frunze mari și flori galbene, cultivată pentru rădăcinle sale cărnoase, în alimentație. (< it. scorzonera) Vezi definitia »

răsăritúră, s.f. (înv.) 1. tresărire. 2. apariție, ivire. Vezi definitia »

SCẤRNĂ s. f. (Pop.) Excremente. – Din sl. skvrŭna. Vezi definitia »