GÂNGAV (GÂNGÁV), -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit; bâlbâit. – Din sl. gongnavŭ. Vezi definitia »

ZGURÁV, -Ă, zgurávi, -e, adj. Uscățiv. (din sb. (z)gurav = cocoșat) Vezi definitia »

LÍȘTEAV, -Ă, liștevi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre ape) Murdar, tulbure, mocirlos. 2. Brut, primitiv. Vezi definitia »

năráv (nărávuri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav și Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaș, adj. (învățat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s. f. (viciere); nărăvos, adj. (învățat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20). Vezi definitia »

grúmbav, grúmbavi, s.m. (înv.) meșter prost. Vezi definitia »